Montajul șemineului
Montajul corect al unui șemineu, fie că este clasic, rustic sau modern, este un proces complex și cel mai bine ar trebui încredințat unei firme specializate. Aceasta trebuie să cunoască și să respecte standardele și reglementările tehnice de siguranță și să fie în măsură să evalueze corect calitatea, cantitatea și costul materialelor necesare pentru instalarea șemineului dorit de fiecare client în parte.
Este important de reținut că producătorii de focare și șeminee oferă garanție doar dacă montajul a fost realizat de o firmă specializată, de preferat reprezentanți autorizați. În multe cazuri, pentru că nu toți comercianții cu amănuntul oferă servicii de instalare la domiciliu, cumpărătorii încearcă montajul în regie proprie sau apelează la experiența unor zidari, rigipsari sau faianțari. Cele mai frecvente greșeli de instalare a șemineelor sau coșurilor de fum au fost comise de constructori buni în ridicarea de case, dar fără experiență în acest domeniu.
Mai jos sunt prezentate câteva principii generale privind instalarea de sobe și șeminee pe lemne, utile celor care nu pot sau nu doresc să apeleze la un montaj profesionist. Este important de subliniat că nu există o regulă universală pentru montaj:
-
Cunoașterea tuturor parametrilor tehnici ai focarului și compatibilitatea acestuia cu tipul de șemineu ales
-
Respectarea indicațiilor producătorului privind cerințele pentru sistemul de evacuare a fumului
-
Înălțimea verticală a coșului de fum, secțiunea interioară corelată cu tipul de focar și înălțimea totală finală, uniformitatea secțiunii, lipsa obstacolelor pe traseul de evacuare, precum și existența unui element terminal eficient
-
Utilizarea prizelor de admisie a aerului exterior, în funcție de tipul focarului
-
Poziționarea șemineului și a coșului de fum ținând cont de curenții de aer exteriori
-
Termoizolarea corectă a elementelor constructive existente
-
Respectarea principiilor de radiație și convecție
-
Folosirea corectă a accesoriilor de racordare, admisie, evacuare și decompresie
Câteva reguli informative pentru amplasarea șemineului
Structura podelei trebuie să suporte întreaga greutate a șemineului. Unele șeminee pe lemne pot fi extrem de grele, deoarece includ focare din fontă sau focare șamotate complet îmbrăcate în piatră ori cărămidă. Etajele caselor vechi, construite pe grinzi de lemn, pot ceda ușor dacă nu este realizat un calcul de rezistență și nu sunt prevăzute soluții de distribuție a greutății pe o suprafață mai mare.
Pentru montajul unui focar deschis, trebuie verificate întotdeauna distanțele de siguranță față de mobilier, conform specificațiilor producătorului. Dacă podeaua este realizată din materiale combustibile (precum parchetul), ea trebuie protejată cu un material incombustibil și izolant, plasat sub și în jurul șemineului, pe o distanță suficient de mare pentru a oferi siguranță în exploatare.
Camera în care este instalat șemineul (sau camerele adiacente, dacă nu sunt etanș separate) nu trebuie să conțină alte echipamente care folosesc același principiu de funcționare, decât dacă acestea utilizează aer din exterior pentru întreaga combustie. În niciun caz nu se vor monta șeminee în încăperi unde există (sau vor exista) aparate cu tiraj natural, precum hotele, sau conducte de aer colective.
Alimentarea cu aer necesar combustiei trebuie să aibă o secțiune liberă egală cu cel puțin jumătate din secțiunea liberă a coșului de fum, dar nu mai puțin de 200 cm² pentru focare cu foc deschis și minimum 80 cm² pentru dispozitive cu foc închis. Gurile de admisie pentru aerul de combustie trebuie protejate cu o grilă care nu reduce secțiunea necesară și trebuie amplasate astfel încât să nu poată fi blocate accidental.
Este obligatoriu ca șemineul să fie amplasat în imediata vecinătate a coșului de fum, pentru a evita traseele orizontale de racordare.
Poziționarea șemineului trebuie făcută astfel încât să aibă o vizibilitate maximă, atât din punct de vedere estetic (în general în fața canapelelor), cât și tehnic – astfel încât căldura degajată de șemineul pe lemne să fie distribuită uniform în ambient.
Reguli pentru evacuarea fumului
Amplasarea și montajul coșului de fum trebuie să permită un traseu cât mai scurt pentru piesele de racordare dintre focarul șemineului și acesta. Etanșeitatea elementelor componente trebuie să reziste produselor rezultate din ardere și condens. Este exclusă folosirea tubulaturii din aluminiu. Cele mai bune materiale sunt inoxul sau țevile emailate de fier pentru sobe, și inoxul ori șamota termoizolată pentru șeminee.
Interiorul coșului de fum trebuie să fie accesibil pentru curățarea de funingine și depuneri, și să aibă pe tot parcursul o secțiune constantă. Se recomandă evitarea curbelor mai mari de 45°. Legăturile dintre componente trebuie obligatoriu sigilate cu mastic refractar. În plus, interiorul canalului de ardere trebuie să fie impermeabil și bine izolat, capabil să reziste la temperaturi ridicate și la acțiunea produselor acide rezultate din ardere și condens.
Coșul de fum trebuie să fie cât mai vertical, cu abateri de maximum 45°, să protejeze materialele inflamabile prin izolații adecvate și să aibă, preferabil, secțiune interioară circulară sau dreptunghiulară cu colțuri rotunjite (raza de minimum 20 mm).
În ceea ce privește secțiunea și înălțimea coșului, se vor respecta întocmai instrucțiunile producătorului. Este recomandat ca la baza coșului să existe o cameră de colectare a condensului, o ușă de vizitare și curățare, iar la capătul superior – un element terminal special pentru evacuarea fumului.
Este obligatoriu ca fiecare coș de fum să deservească un singur consumator: sobă sau șemineu.